Atacul de panica este o boala reala, declansata de o serie de factori, si nu o problema de disciplina. Ea poate fi recunoscuta la copii si adolescent prin simptomele sale, care afecteaza oganismul la mai multe niveluri, de la cel cardiovascular la cel psihologic si neurovegetativ.
Simptomele atacului de panica:
Palpitatii, ritm cardiac accelerat
Transpiratii
Dureri toracice
Senzatie de sufocare, respiratie neregulata
Senzatia de greata, voma sau dureri abdominale
Ameteli, pierderea echilibrului, senzatia de lesin
Senzatia de sufocare
Tremuraturi
Senzatia de amorteala sau furnicaturi in membre
Frisoane sau puseuri de caldura
Sentimentul ca lumea nu e reala sau sentimentul de detasare de sine
Teama de a nu pierde cntrolul sau a nu innebuni
Teama de nu muri

Hiperventilatia accentueaza starea de panica. Indicati copilului sa respire pe nas, numarand de la 1 la 3 la fiecare inspiratie si expiratie.

Stati cu copilul pana cand atacul de panica scade in intensitate. Daca este singur, simptomele se pot intensifica.

Mentineti un ton calm si asigurati copilul ca nu va ramane singur, folosind propozitii simple si evitand sa puneti prea multe intrebari sau sa cereti explicatii.

Pe cat posibil, incercati sa nu transportati copilul intr-un loc sigur. Apogeul atacului de panica dureaza circa 3 minute, apoi simptomele se amelioreaza. Asteptati ca pacientul sa se stabilizeze si abia apoi cereti-i sa se deplaseze.

Centrati-va atentia pe ceva exterior, vizibil si fara potential amenintator - de exemplu, intr-un supermarket, priviti revistele sau cititi etichetele produselor.

Nu minimizati si nu criticati starea de teama pe care copilul o resimte. Nu-i spuneti ca ceea ce experimenteaza nu este real si nu-i dati false asigurari.

Dupa un episod de panica, continuati-va programul zilnic obisnuit - copilul poate merge la scoala, poate iesi la joaca asa cum face de obicei.

Valorizati copilul pentru ca a trecut cu bine peste starea de anxietate puternica si nu il pedepsiti in niciun fel pentru modul in care se simte si se manifesta.

Dupa atacul de panica incurajati copilul sa discute deschis despre senzatiile si sentimentele experimentate. Incercati sa identificati impreuna cu copilul ce anume a declansat atacul de panica.